Țapul ispășitor al educației: părinții sau sistemul?

Rezultatele la simularea Evaluării Naționale

#

Anul acesta, simularea pentru Evaluarea Națională a clasei a VIII-a s-a desfășurat între 16 și 18 martie, iar rezultatele le-au fost comunicate candidaților două săptămâni mai târziu, pe 30 martie. Conform unor statistici ale Edupedu.ro, realizate în baza datelor publicate de Ministerul Educației, numărul elevilor care nu au trecut de nota 5* la simulare este de aproape o treime din totalul de aproximativ 145.200 de elevi prezenți.

Notele între 5 și 10 au fost obținute în proporție de 69,87% la Română și 65,46% la Matematică, ceea ce denotă o creștere cu 5,87 de procente la Română și o scădere cu 6,51 de procente la Matematică față de anul precedent.

*De menționat că nota 5 este considerată un prag orientativ de promovare, nefiind o notă oficială de trecere, ca în cazul notei 6 la Bacalaureat.

Reacția Ministerului Educației

#

În vederea acestor rezultate, actualul ministru al educației, Mihai Dimian, a făcut următoarea declarație, în cadrul unui reportaj ProTv, după ce a fost întrebat dacă notele au fost discutate cu profesorii:

„Solicit tuturor părinților, înainte de a mai vorbi de școală, să se întrebe dacă în fiecare zi le-au spus copiilor lor să învețe. Înainte de a mai vorbi și de a critica școala. Până nu facem acest lucru, vă rog să nu mai discutăm despre ce fac și nu fac profesorii din școală. Fiecare părinte să-și trimită copilul la școală, pentru că mulți dintre cei care au luat 1 nici nu se prezintă la școală și după aceea vin cu adeverințe de motivare a absențelor”.

Afirmația vine în contextul unor greșeli de noțiuni elementare regăsite în lucrările copiilor de gimnaziu, atât în ceea ce privește gramatica de bază, cât și calcule matematice simple.

Notabil este faptul că procentajul elevilor cu nota peste 5 la Evaluarea Națională propriu-zisă a fost de 79%, cu 4,2 puncte mai mic decât cel din anul precedent, de 83,2%. În urma contestațiilor, acesta a crescut doar cu 0,1%. Îngrijorătoare nu sunt doar statisticile, ci mai ales atitudinile polarizate în ceea ce privește asumarea responsabilității pentru lacunele din capacitățile copiilor.

Responsabilitatea părinților vs. rolul sistemului

#

Deși educația începe, în majoritatea cazurilor, de acasă, formatul oficial se realizează într-un cadru instituționalizat, responsabil pentru punerea unor baze și consolidarea acestora în timp. Cele două medii vitale în dezvoltarea tinerilor trebuie să fie complementare.

Atunci când o astfel de declarație, făcută chiar și în grabă, vine din partea unei autorități publice în domeniu, unele persoane tind să-i acorde credibilitate, deși este eronată sau incompletă. Mai mult decât atât, atrage după sine reacții neadecvate. În cazul de față, se pierde imaginea de ansamblu și se face apel la un “țap ispășitor”, în loc să fie găsite și adresate cauze de bază, care sunt mult mai complexe și cuprind numeroși factori.

Concluzie

#

Învinovățirea directă și exclusivă a părinților poate avea același efect ca învinovățirea exclusivă a profesorilor, rezultând în divizare, în detrimentul unui dialog deschis. Discreditarea unei categorii din multitudinea celor implicate nu va putea duce la o soluție concretă. Responsabilitatea trebuie asumată în mod colectiv - copii, părinți, profesori, autorități - iar acest demers pornește de la înțelegerea fenomenului și măsuri luate în cunoștință de cauză, prin colaborare.