Corupția începe de pe băncile școlii - de la șef de clasă la politician

Simularea vieții de adult

#

Școala este o structură care simulează foarte eficient viața de adult: mergi șapte ore pe zi într-un loc, ai un program bine stabilit, primești alocație sau bursă și, poate cel mai important aspect, ai structuri reprezentative. Fie că vorbim despre un partid politic, fie că vorbim despre un consiliu școlar al elevilor, acestea nu scapă niciodată din atenția colectivității.

Alegerea șefului de clasă

#

Totul începe în prima zi de clasa a V-a, când se alege șeful de clasă. Este foarte clar că această alegere se face fie la inițiativa profesorului, fie pe bază de prietenie, un elev de 11 ani neavând încă discernământul necesar pentru a înțelege ce înseamnă să reprezinți o colectivitate. Un lucru este însă cert: cel ales începe să își conștientizeze rolul. Chiar dacă atunci sentimentul are o intensitate nesemnificativă, începe să prindă rădăcini ideea că ești superior colegilor tăi.

Mirajul puterii în Consiliul Elevilor

#

De aici, putem trece direct la Consiliul Școlar al Elevilor. Acesta este format din Adunarea Generală (AG), Biroul Executiv (BEx) și departamente. În acest punct, mirajul puterii începe să își facă efectul. Mulți alegători sau aleși încep să creadă că, dacă ocupă funcția de director de departament sau de președinte, automat sunt superiori celorlalți elevi. Aici se conturează problema reală: sentimentul că ești mai bun decât restul, că ai control și poți folosi aceste avantaje pentru a profita într-un mod neechitabil.

Oamenii încep să idolatrizeze funcția, chiar să devină oportuniști și să dezvolte comportamente problematice, indiferent dacă ele sunt insesizabile uneori. Școala devine locul de unde pornește totul. Puterea încetează să mai fie o responsabilitate și devine o identitate.

De la mecanisme democratice la interese personale

#

Cum se traduce, însă, această „identitate a puterii” în corupție pură la nivelul școlii? Prin faptul că mecanismele democratice devin simple paravane pentru interese personale și orgolii. Alegerile pentru Consiliul Elevilor, care ar trebui să fie o lecție de civism, se transformă adesea în campanii de culise demne de partidele mari. Se împart promisiuni, se fac alianțe de conjunctură („dacă mă votezi, te pun director de departament”) și se folosește popularitatea socială în locul competenței, ceea ce descurajează oamenii cu adevărat competenți.

Consiliul nu mai reprezintă elevul de rând - cel care are probleme reale cu un profesor sau cu dotările din școală - ci devine un club exclusivist. BEx-ul și directorii de departament se concentrează pe organizarea de baluri și evenimente cu vizibilitate, unde pot ieși în evidență, pot gestiona bugete (oricât de mici) și pot obține capital de imagine în fața conducerii școlii.

În mod ironic, reprezentanții elevilor ajung uneori să apere mai degrabă interesele profesorilor sau ale directorilor, de frică să nu își piardă privilegiile sau statutul de „elevi preferați”. Aceasta este prima formă de complicitate și corupție morală pe care o învață un tânăr: compromisul de dragul propriei poziții.

Rolul școlii și responsabilitatea morală

#

Școala ar trebui să ne învețe că puterea înseamnă serviciu public și responsabilitate față de comunitate. Din păcate, așa cum este configurat acum, Consiliul Elevilor tinde să devină o școală de ucenicie pentru viitorii politicieni de mâine. Îi învățăm pe copii cum să obțină o funcție, dar uităm să-i învățăm cum să rămână oameni după ce au obținut-o. Dacă universul școlar este corupt de la primele funcții de conducere, nu ar trebui să ne mai mire de ce societatea adulților arată exact la fel.